Să nu le mai spunem perle BAC 2020, ci dureri de cap BAC 2020

Am tot vrut să scriu acest articol de când s-a încheiat și a doua sesiune de BAC 2020, când pur și simplu m-au îngrozit așa-zisele perle din acest an.

Pe vremea mea, maică… Acum niște ani buni, când am dat noi BAC-ul, perlele erau chiar ceva amuzant. Unii o dădeau de gard intenționat, să devină „celebri”, alții o dădeau de gard și atât, dar aveai de ce să râzi… Acum ai doar motive de plâns! Am fost generația care urmărea să vadă cine are cea mai mare notă din liceu și din clasă, cine reușește să ia 10 la toate probele și ne-am mândrit și ne mândrim cu asta, cu o competiție sănătoasă, care ne făcea să vrem să fim buni, să ne dăm interesul… Generația de acum „se mândrește” cu licee care au rata de promovare 0%. Minunat!

Am citit tot felul de perle de la BAC 2020… și propun să nu le mai zicem perle. Perlele erau pe vremea noastră, când erau amuzante. Acum nu mai sunt deloc amuzante. Sunt doar triste.

Și ce e cel mai trist e că nu se schimbă nimic în bine de la an la an, ci e doar din ce în ce mai rău.

Pentru că nimeni nu vrea să-și mai asume responsabilitatea pentru nimic! Și atunci de ce și-ar asuma pentru asta?

Când e mult mai simplu ca elevii și părinții să dea vina pe profesori, iar profesorii pe elevi și părinți.

Vina e comună, a tuturor celor trei părți: profesorii dezinteresați, prost plătiți, sătui de rutina jobului lor și de elevi care le știu pe toate, susținuți cu surle și trâmbițe de cei mai aroganți părinți; elevii cu nasul pe sus, prea puțin prin carte, care urmăresc să poarte cele mai scumpe și fashion ținute, în loc să se mai întreacă pentru primul loc în clasă, ai căror părinți încearcă să-i încurajeze cu bani și cadouri să mai și învețe, în loc să-i pedepsească puțin lipsindu-i de telefon și mașini de fițe, pentru că asta au înțeles ei că înseamnă educația cu blândețe; părinții pe vremea cărora era o ruișne să nu iei BAC-ul dar care acum își pun puii pe un piedestal unde notele nu au valoare, pentru că sistemul e de căcat de fapt…

Vă imaginați câți bani cheltuie un părinte normal (nu unul care ia adidași de 1000 euro să meargă puțoiul la școală) pe 12 ani de rechizite, manuale, caiete speciale, uniforme, haine, încălțăminte etc. etc.? Bani investiți în educația copilului, care la final este mai puțin educat decât un copil care mers cu oile că ai lui nu au avut bani de școală și oricum erau prea departe de oraș…

Pot doar să sper că până când generația mea va ajunge să aibă copii de BAC, îi vom educa să vadă BAC-ul ca pe o treaptă de trecut cu seriozitate și interes, nu cu dume de pe stradă și exprimări de scris pe hârtie igienică.

2 likes
Prev post: 6 chestii la care NU te gândești înainte să ai un copil

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine

Hello! Numele meu este Roxana Costea... obviously :) Sunt soție și mamă, pasionată de marketing, muzică, literatură și, obviously again, de scris. Bine ai venit! Read More

Categorii
Facebook