Drum lin!

Parcă nu ne dăm seama de cum se termină totul până când nu suntem în faţa lucrului împlinit și nu mai putem face nimic. Nu ne dăm seama cât ne lipsește un om până când nu pleacă fără să se mai întoarcă vreodată… Și cu toate astea, veșnic îi așteptăm întoarcerea, parcă nu am înţelege unde s-a dus de fapt… Poate și pentru că, în fapt, nu știm unde ajungem când nu mai suntem.

Și am mai pierdut un om.

Și nu-mi vine să cred că Buna a plecat și nu se mai întoarce.

Ce repede a trecut timpul până nu am mai avut-o aici.

Era aici, în oraș cu noi, și mă lua de la școală și era doar una dintre multele bunicuţe care veneau încet după nepoţi sigur mai iuţi de picior. Acasă ne jucam de-a șoarecele și pisica… Eram copii. Eram atât de iuţi. Și nu m-am gândit niciodată oare de ce era aici? Chiar pentru a mă lua pe mine de la școală? Când știu acum cât e de greu să-ţi lași casa, treburile gospodărești și animalele, când știu acum că rudele de la sat vin la oraș să meargă la medic, la analize, la tratamente, nu vin în vacanţă…

Eram acolo și mergeam la Mănăstirea Izbuc de Sf. Maria și îi admiram credinţa și încă eram iute de picior… Și mă lăsa să alerg știind că vin înapoi la ea. Și duminicile era la biserică și la „adunare” și credinţa ei era așa frumoasă.

În sertarul ei cu poze, am descoperit tinereţea tatălui meu, tot felul de rude necunoscute și toată răbdarea din lume pentru că sertarul cu poze îl ceream mereu iar și iar. Și îl primeam de fiecare dată și îi răscoleam trecutul, pe care apoi rămânea singură să-l adune și să-l ascundă iar în sertar.

Și am crescut. Și se bucura atât de mult când îmi auzea vocea la telefon. Și se bucura și mai mult când ajungeam să o și văd. Voia să stea lângă mine mai mereu, pentru că așa știa că sunt bine. Deși nu mă întreba nimic în mod special, ci doar mă privea. Știu că își făcea griji pentru mine și că se liniștea când o vizitam și-i povesteam ce am mai făcut și mă vedea zâmbind, deci eram bine… Și ea era… Era. Și atât.

0 likes
Prev post: Dragă mamăNext post: Hai să ne scandalizăm!

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine

Hello! Numele meu este Roxana Costea... obviously :) Sunt soție și mamă, pasionată de marketing, muzică, literatură și, obviously again, de scris. Bine ai venit! Read More

Categorii
Facebook