Dragă mamă

La mulţi ani!

De ziua ta, ca în fiecare zi, îţi sunt recunoscătoare pentru o mulţime de lucruri… Că doar tu mi-ai dat viaţă și e normal, nu? Să știi că dincolo de viaţa dată și de alte lucruri la fel de importante, am trăit o viaţă cu tine alături cu drag de lucruri mărunte… Și îţi sunt recunoscătoare tare, tare…

… Pentru că după o zi grea la școală, ajungeam acasă gândindu-mă: ce bine ar fi să facă mama cartofi prăjiţi! Și intram pe ușă și mirosea a cartofi deja… Oare să fim așa conectaţi cu mamele noastre că simt și cele mai caraghioase „nevoi”? 🙂

… Pentru că știai toate poveștile, cu toţi colegii și cine și care și unde și când, cu toate că probabil aveai și tu ale tale pe cap și mai aveai și de gătit și de pus la spălat în timp ce eu și frate-miu behăiam câte-n lună și-n stele… Oare memoria adulţilor de fapt e bună, doar că suferă de supra-plin când încep și cei mici să o încarce? 🙂

… Pentru că ne ţineai petreceri de zilele noastre de naștere cu chiftele cu păuni și băuturi cu umbreluţe, dar mai ales cu pâine cu margarină, salam, roșii și brânză rasă… Și chiar dacă mai mănânc doar roșii și brânză din cele de mai sus, tot îmi amintesc gustul lor delicios și bucuria de a ne pregăti o astfel de zi.

… Pentru că de fiecare dată când am suferit o înfrângere, mi-ai spus să încerc iar, să nu mă las, indiferent de cât de mică sau mare era provocarea… De la prima dată când am încercat să aprind aragazul și m-am ars la deget și ai insistat să-l aprind iar și iar până am reușit, la primul accident cu mașina când mi-ai spus primul lucru să conduc iar… Și toate fricile au dispărut.

… Pentru că seara ne trimiteai „la spălat pe dinţi și la culcare” și nici acum la 31 ani nu pot să dorm fără să mă spăl pe dinţi 🙂 mulţumesc pentru acest bun obicei.

… Pentru că ritualul de seară includea și un „bonsoir, mon bebe”, „bonsoir, mon mame”, pentru că maman nu rimează cu bebe 🙂

Îmi aduc aminte că de tare mult timp mă tot gândeam oare cum ne-ai crescut tu pe noi doi, că suntem amândoi oameni ok 🙂 (zic eu), aș vrea ca și eu să îmi cresc copilul la fel.

La mulţi ani, mama!

Cu drag,

Copilu’ tău

0 likes
Prev post: Cum ne vom crește copiii mai puţin obsedaţi de telefoane?Next post: Drum lin!

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine

Hello! Numele meu este Roxana Costea... obviously :) Sunt soție și mamă, pasionată de marketing, muzică, literatură și, obviously again, de scris. Bine ai venit! Read More

Categorii
Facebook