Cum să furi de la o mamă

Îmi place să mă plimb prin parcurile din oraș de când sunt mamă, dar sunt și atât de multe motive pentru care uneori îmi vine să mă închid în casă…

Iarna trecută, pe vremea când încă duceam copilul afară la prânz în landou, mergeam pe malul Begăi, spre centru. Aveam un ghiozdan mic în spate, plin cu scutece, șerveţele umede și alte bebelușenii, pentru că trebuia să mă întâlnesc cu cineva și nu știam cât va dura.

Și cum mergeam eu așa liniștită, bucurându-mă de aerul rece (că sufeream de călduri după naștere), simt un gâdilat fin în spate… Am îngheţat o secundă, după care m-a întors urlând cât am putut de tare de nervi la bărbatul din spatele meu care îmi desfăcuse ghiozdanul… Am urlat atât de tare la el, că s-a speriat și a căzut pe spate. Apoi a luat-o la fugă, uitându-se din când în când înapoi la mine… Nu știu de ce, dar eu am rămas pe loc. Am verificat ghiozdanul. Nu-mi luase nimic. Portofelul era mascat de scutece.

Acum câteva zile, în alt parc, o mămică constata că îi lipsește telefonul și încerca să-și convingă fetiţa să nu mai plângă, pentru că trebuia să meargă după „tanti care ne-a luat telefonul”.

Cum să furi de la o mamă?

Oare mama lui știe cu ce se ocupă copilul ei? Oare dacă ar ști, ar fi mândră de el? Oare tanti aia nu era și ea mamă? Oare era mândră de ea?

Cum să furi de la o mamă?

Pentru că suntem victime sigure și ușoare. Avem un copil cu noi, dacă nu mai mulţi… Deci apărăm copilul, suntem atente la el, nu la portofel sau telefon mobil. Nu ne-am risca să punem copilul în pericol și să fugim după hoţi, nu? E trist, dar așa e. Și atunci ce soluţii de apărare avem? Ne înarmăm până în dinţi și ripostăm? Investim în ghiozdane scumpe antifurt? Facem cursuri de autoapărare? Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă o mămică bine pregătită ar cafti un hoţ… Tot ea ar avea probleme cu legea apoi, nu? Pentru că la noi legitima apărare e așa o chestie… de neînţeles. Toate astea cu același copil după noi…

Meanwhile, poliţia oprea pe strada principală un bărbat care traversa prin loc nepermis… Nu mă înţelegeţi greșit, mă bucur că își fac treaba, dar poate că uneori ar fi bine să se dea jos din mașină și să mai facă și o plimbare prin parcuri.

0 likes
Prev post: Nostalgie: miros de copilărieNext post: Chiar aţi venit cu săculeţul de acasă?

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine

Hello! Numele meu este Roxana Costea... obviously :) Sunt soție și mamă, pasionată de marketing, muzică, literatură și, obviously again, de scris. Bine ai venit! Read More

Categorii
Facebook