Nu m-am gândit că aș vrea neapărat să fac din Alexandru un mare cititor, mai ales că și eu am avut momentele mele, mai bune sau mai puţin bune, iar în ultima perioadă am tot fost în ceva mai puţin favorabil lecturii… Anyway, încă de dinainte să se nască mi-am propus să-i citesc, cât mai mult… Prin urmare, copilul avea deja cărţi când încă nici nu venise pe lume… Mama era pregătită! 🙂
La câteva luni, când am început să observ că ochii lui sunt mai atenţi în jur, iar perioadele de trezire se tot lungeau, am început să-i citesc cărţile care îl așteptau de ceva vreme 🙂
Mă întindeam lângă el și ţineam cartea deasupra lui pentru ca el să poată urmări imaginile pe care i le arătam cu degetul în timp ce citeam. Și dădea din mâini și din picioare și părea interesat și amuzat.
Apoi a urmat o perioadă mai puţin favorabilă lecturii… Dar e vina lui, nu a mea 🙂 a început să meargă în patru labe, și cum teritoriul de explorat era mai la îndemână, cititul a pierdut teren. Apoi a venit mersul în picioare și noua perspectivă legată de unde poate ajunge a fost și mai interesantă 🙂
Începusem să-mi fac procese de conștinţă că nu i-am mai citit de atât timp și are atâtea cărţi frumoase…
Și am început să i le arăt din nou. Așa pe fugă, cum era. Într-o săptămână a început să se așeze la mine în braţe, când mă apucam să citesc. Iar după încă o săptămână a ajuns să mă alerge el pe mine prin casă cu cărţile. Mi le aduce rând pe rând pe cele cartonate, la care are acces tot timpul (că mai are și altele pentru care încă e periculos…). Dacă nu îi citesc la cerere (că se mai întâmplă să fac și eu mâncare sau să pun la spălat când îl ia cheful de lectură), insistă sonor și vizual până cedez 🙂
Și uite așa a ajuns „să citească” peste 10 cărţi de câteva ori pe zi! Dimineaţa când le vede prima dată în zi și seara, când vrea să stăm să ne prindă somnul, sunt momentele ideale. Uneori aduce o carte în bucătărie, se așează pe jos și dă paginile, punând degetul pe imaginile care îi plac cel mai mult și scoţând tot felul de sunete amuzante… Cred că atunci îmi citește el mie, să amestec mai cu spor în oale 🙂
Copiii citesc de la orice vârstă, da?
Leave a Reply