Pentru cei cărora nu am apucat să le povestesc încă, iată povestea magică cu Cine vrea o bombonică?
Vinerea seara, după o ieşire colectivă, eu şi Mădă ne îndreptăm frumos parfumate spre un taxi în Complex, pentru a purcede mai departe în Unirii.
Suim în taxi cu un nene mai în vârstă (what could possibly be wrong there?) şi rostim destinaţia: Piaţa Unirii. Auzind aşa „minune” de destinaţie începe dialogul de mai jos (mai mult sau mai puţin exact):
Taximetristul: Fetelor, voi sunteţi puse pe fapte mari în seara asta! (pentru că i-am zis să ne ducă în Unirii)
Noi: Hi Hi Ha Ha
T: Fetelor, voi vreţi să faceţi prostii? Sau sunteţi fete cuminţi? (PERV!)
N: Nuuuuu, noi suntem fete cuminţi!!! Hi Hi Ha Ha
T: Dar dulciurile vă plac? (Pervy grandpa)
N: Noi nu mâncăm dulciuri la ora asta că ne îngrăşăm! (That is a lie!)
T: Păi, fiindcă sunteţi cuminţi, primiţi fiecare câte o caramea! (Whaaaaaat???)
Şi ne întinde o cutie cu caramele… din care eu am luat două caramele, una pentru mine şi una pentru Mădă! Încă le avem amândouă în poşete, nu le-am mâncat… I wonder why!
Leave a Reply