Să explic, nu? Ok. Probabil de pe vremea când eram în liceu nu mai răspund când mă sună cineva cu „număr ascuns”. Dar acum câteva săptămâni, am avut eu aşa un feeling că urma un apel „delicios” şi mi-a fost musai să răspund.
Numai ce ajunsesem acasă. Eram bine mersi. Sună „numărul privat”. Răspund la telefon. La capătul firului se afla o fătucă, cu ceva aere de bad ass probabil.
Eu: Da…
Ea (serioasă): Bă, cine eşti şi ce treabă ai cu Adi?
Eu (amuzată): Da’ cine eşti tu şi de ce mă suni?
Ea (se simte în voce că se enervează, ridică tonul): Am zis să-mi spui ce treabă ai cu Adi!
Eu (şi mai amuzată): Păi? De ce?
Ea (uşor încurcată): Păi… păi am găsit numărul tău la el în telefon… şi… şi vreau să ştiu ce treabă ai cu el, na!
Eu (râzând): Păi eu nu am numărul lui, deci nu am nicio treabă cu el. Dacă el are numărul meu, înseamnă că el are treabă cu mine. De ce nu-l întrebi pe el ce treabă are cu mine?
Ea (face o pauză lungă, se aude că se depărtează de telefon şi apoi se adresează cuiva): De ce m-ai pus, bă, să o sun pe asta???
Cred că am pus-o într-o oarecare dificultate, pentru că, după ce m-a înjurat straşnic, n-a mai avut argumentele necesare să continue discuţia. Of, ce bine e să fii la liceu… chiar îmi era dor! 🙂
Leave a Reply