Amintiri din copilărie: magia Crăciunului

Știu, am cam ratat, momentul poveștilor de Crăciun cu o lună și ceva, dar magia Crăciunului înseamnă pentru mine mai mult decât un brad împodobit și niște cadouri frumos împachetate, înseamnă o cameră mică, înghesuită de mobilă și plină de oameni, înseamnă familie.

Din păcate n-am mai trăit de prea mult timp un asemenea Crăciun cum era cel din copilărie. În lumea vacanțelor la bunici, fiecare Crăciun era petrecut tot în Bihor… locul ăla magic unde seara se punea o fulguială domoală, pentru ca dimineața să te uiți pe geam la un alb perfect și pufos, numai bun pentru dat cu sania pe mijlocul drumului.

Crăciunul era de fapt nu doar o zi, ci toată vacanța cât stăteam acolo, tot timpul acela în care aproximativ 10 oameni (când eram în formulă completă) se înghesuiau în camera de jos, mai aduceau o masă de dincolo și niște scaune din casa de sus și se puneau la masă… și mâncau până vedeau doar fripturi și cozonac și când închideau ochii. Erau zile cu foc în sobă și haine pietrificate aduse de afară și puse la uscat, cu miros de portocale și cârnați fripți, cu colinde cântate tot mai încet pe măsură ce creșteam și deveneam mai rușinoși, cu multe prăjituri și cozonaci. Am mai zis de cozonaci? Cozonaci! Cozonaci! Cozonaci! Erau delicioși! Erau zile cu furișat la brad să mai mâncăm pe ascuns o bomboană din bradul anemic cu câteva crengi, supra-încărcat de globuri minunate din sticlă și ciocolată, pe care mătușa mea îl supraveghea atent 🙂 Erau zile cu picioare înghețate din zăpadă, pentru că uram să port pantaloni tricotați… Nu vă e dor de zăpadă? Mie da, dar doar de Crăciun.

Cu prețul a tone de mâncare asupra căreia să transpir trei zile și trei nopți și, probabil, a încă trei zile și trei nopți de transpirat peste munții de vase murdare, tot ce îmi doresc e ca într-o bună zi să le ofer și eu nepoților mei aceeași bucurie, aceeași masă întinsă, înconjurată de povești și zâmbete, aceeași mâncare delicioasă de rememorat peste ani, același moment pe care să-l ducă cu ei și când eu nu voi mai fi.

 

3 likes
Prev post: Dormi când doarme copilul – Ha!Ha!Next post: Afară cu copilul ăsta!

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre mine

Hello! Numele meu este Roxana Costea... obviously :) Sunt soție și mamă, pasionată de marketing, muzică, literatură și, obviously again, de scris. Bine ai venit! Read More

Categorii
Facebook